Cartea cuprinde o parte din aratarile sau vedeniile scrise de Parintele Ilarion Argatu.

Toate experientele pe care le-a avut numite aratari, au fost in perioada de prigoana comunista, cand preotii erau persecutati si eliminati din viata publica. Parintele Ilarion a fost declarat dusmanul poporului pentru ca nu s-a supus ordinului autoritatilor de atunci (1952-1965) de a termina duminica slujba la ora 9, dupa care sa mearga cu tot poporul sa lucreze duminica pe tarlaua la CAP-lui. Pentru aceasta a fost condamnat la moarte. Aflind, ce se i se pregateste, parintele a plecat de acasa si s-a ascuns timp de 16 ani.Autorittile l/au cautat si au pus pret pe capul lui dar nu a putu fi gasit de nimeni. Timp in care n-a fost vazut de nimeni si nu a mai vazut fata de om, stand numai in post si rugaciune ca un pustnic. In acest timp parintele a cerut sa i se arate, raiul si cum se fericesc cei ce intra acolo, iadul si cum se chinuiesc cei ce intra acolo si cum arata diavolii care ispitesc pe om cu pacatele. A cerut sa i se arate cum arata un suflet dupa moarte si care este calatoria lui pina la locul de chin sau de fericire.

Cartea este foarte palpitanta pentru ca niciodata si nimeni dintre duhovnici nu au facut asemenea descrieri ale realitatii vazute in lumea neavazuta. De aceea este interesanta dar si foarte infricosetoare. Nu este bine sa o citeasca oricine.